Apus infocat si aer auriu
Avand in vedere ca scriu postul asta la aproape un an de cand s-a intamplat, mi-e greu sa-mi amintesc, pas cu pas, ce am facut. Dar tin minte sentimentul.
Zilele nu erau foarte diferite, parcurile din Bucuresti inca erau inchise si ne era dor de ele. Nici nu as fi avut cum sa fac un #cismigiureport decat plimbandu-ma prin jurul Cismigiului. Dar pentru ca stradutele din jurul Cismigiului nu sunt asa de ofertante si cateii au totusi nevoie de un pic de iarba, imi facusem un obicei din a pleca de la Piata Kogalniceanu spre parcul Izvor, a inconjura parcul Izvor, a merge de-a lungul Dambovitei spre Piata Operei, a profita un pic de verdeata accesibila din fata Operei (pentru ca parcul era, de asemenea, inchis) si a ma intoarce acasa.
Am avut noroc sa surprind niste imagini minunate, pe care acum le simt mai mult decat le vad in minte, un apus frumos intr-una dintre zile si aerul incarcat de polen, praf, musculite si puf de plop, ceea ce il facea sa straluceasca.
Pe Dambovita spre Opera
Nu sunt multe de spus, doar un pic de bucurie ca am fost acolo. Mastile nu erau obligatorii in aer liber atunci, era destul de cald si totul se lipea de tot.
Avem si pasari
Pe 14 mai am avut ocazia sa pozez si niste pasari, langa parcul Operei. Asta era inainte sa stiu ca va exista un #cismigiureport si inainte sa devin atat de pasionat de pasari. Adica, da, eram si atunci pasionat de pasari, dar mi se pare ca un an mai tarziu sunt mult mai investit si stiu cu mult mai multe.
Posibil ca asta sa fi fost prima mea intalnire cu un sfrancioc rosiatic (Lanius collurio), dar nu a fost prima intalnire cu o zilvie mica (Sylvia curruca), le tot vedeam prin tufisuri si cred ca mai pozasem unele inainte.
