Un an de învățare
2020 a fost un an dificil. Cu multe hopuri, multe piedici, multe provocări, dar și multe oportunități de soul-searching și învățare. După niște ieșiri scurte la munte și la mare, am rămas grounded prin București, ceea ce nu înseamnă că nu am avut ce să fac. Păsările se plimbă pe unde vor ele, deci dacă le cauți, le găsești. Chiar și în București, chiar și de la balcon.
10 Iulie - Vânturelul roșu
O dovadă clară că dacă ești îndeajuns de atent, ai șanse să vezi chestii interesante de la balcon. Pe 13 mai auzisem niște chirăituri de păsări de pradă (nu știam sigur de la ce pasăre provin, dar aveam o bănuială) în timp ce făceam clătite. Am luat instant tigaia de pe foc și am zbughit-o pe balcon cu camera foto în mână. Am reușit să pozez pe fugă primul meu vânturel roșu.
Mi-am învățat lecția și am stat cu urechile ciulite de atunci, așa încât pe 10 iulie, auzind cam același sunete de pasăre de pradă de zi, am ieșit pe balcon. Am redescoperit această pasăre minunată, de data asta mult mai aproape, practic pe o antena de pe blocul de vis-a-vis. Nu am de unde să știu dacă e aceeași, dar tot vânturel roșu e, și tot mascul, ca și cel de pe 13 mai.
12 Iulie - Țicleanul
Până pe 12 Iulie nu s-a întâmplat nimic remarcabil din punct de vedere fotografic, dar pe 12 am o fotografie cu un țiclean din Cișmigiu.
15 Iulie - Uliul cu picioare scurte
După ce l-am semnalat pentru prima dată în 22 iunie 2020, uliul cu picioare scurte a rămas în zona Cișmigiului, ba mai mult, chiar a cuibărit. Pe 22 iunie eram la țarcurile de câini când am văzut cu coada ochiului ceva agitație prin copacii din jur. Aveam camera la mine (obicei bun) așa că am reușit să pozez uliul. Inițial m-a confuzat foarte tare, dar cu ajutorul grupului Fauna României l-am identificat destul de rapid, mai ales pe baza ochilor negri: uliul cu picioare scurte, Accipiter brevipes.
Pe 25 iunie urma să mă reîntâlnesc cu uliul cu picioare scurte (căruia am ajuns să îi spun, personal, uliul levantin, după denumirea în engleză de “levant sparrowhawk”). Numai că dacă pe 22 am văzut doar masculul, trei zile mai târziu urma să descopăr și perechea.
Pe 15 Iulie îmi confirmam faptul că perechea de ulii e rezidentă în Cișmigiu, ca un pic mai târziu să aflu că au și cuib și au și un pui.
Am tot continuat să ne întâlnim până spre finalul verii, dar uliii ăștia cred că sunt ceva mai secretoși, sau la vremea respectivă nu știam eu cum să îi cau și la ce să mă uit, nu știu când au dispărut. Poate pe măsură ce puiul a învățat să zboare și să se hrănească singur, au început să-și petreacă din ce în ce mai puțin timp în zona cuibului și apoi, într-o zi, nu s-au mai întors deloc.
18 Iulie - Barza
Mi-a luat ceva timp să învăț lecția asta, timp în care cred că am ratat foarte multe.
Deci, lecție de birdwatching. Foarte importantă!
UITĂ-TE ȘI ÎN SUS!
Așa a zărit și a putut să și fotografieze Helen Beatrice un codalb care plana deasupra Bucureștiului într-o zi.
Așa mergeam și eu, cu Diana, într-o zi, spre parc. Și am ridicat privirea. Mi-au atras atenția niște siluete interesante, pe care nu mă interesase până atunci să le văd, dar am știut aproape instantaneu la ce mă uit. Nu sunt ușor de confundat. Pe măsură ce crește interesul, crește și atenția și deci și numărul de observații.
Berze albe. Erau mai multe, dar una am reușit să pozez.
19 Iulie - Stârcul de noapte își face un prieten
Pe 16 Iunie scriam despre stârcul de noapte din Cișmigiu, o descoperire recentă pentru mine (dar aparent musafir anual de câțiva ani încoace).
Pe 13 Iulie a plouat după o perioadă destul de fierbinte și uscată și trecând prin Cișmigiu, am observat că ieșeau aburi din lac. Am făcut o foarte scurtă filmare în care abia acasă am observat că stârcul de noapte își făcuse un prieten. Un cormoran mic.
21-22 Iulie - Reîntâlniri
Pe 21 Iulie am auzit din nou uliii cu picioare scurte și am reușit să pozez masculul. Pe 22 Iulie m-am reîntâlnit cu cormoranul mic, care începuse să vină regulat și la un moment dat pur și simplu a rămas pe lac.
