28 Iulie - Cel mai mic uliu cu picioare scurte
Într-un post trecut scriam că mi-am învățat lecția de a mă uita din când în când și în sus, cine știe ce plutește pe acolo. Așa am descoperit berze plutind deasupra Cișmigiului pe 18 Iulie.
De data asta am văzut un uliu cu picioare scurte. Nu e o premieră, truth be told. În același post în care ziceam de barză am postat și primele poze pe care le-am făcut masculului, apoi și femelei. Era așa de sus, și cu un zoom de 60x devine uneori cu atât mai greu să găsești un subiect minuscul pe un cer imens și luminos. Dar am reușit să trag câteva cadre, după care l-am pierdut din câmpul vizual. A dispărut fără urma, precum un țânțar după ce bați din palme *pe lângă* el.
A trebuit să cer păreri suplimentare, m-au lămurit Lou Bertalan, Mihail Hc și Alex Birău. Ce mă intriga pe mine era faptul că avea 4 “degete”, și când zic degete mă refer la penele primare. Iar Lou mi-a confirmat, uliul era în proces de năpârlire.
25 August - O zi bună pentru întâlnit păsări
Îmi aduc aminte că 25 August 2020 se simțea deja cumva tomnatică, migrația începuse deja și printre primii oaspeți prin parcurile bucureștene sunt muscarii suri, gulerați, negri și pitulicele sfârâitoare. Muscari suri erau destui.
Mai pozasem un muscar sur la început de iunie dar de data asta mi-a fost un pic mai greu să îi recunosc. Nu toți muscarii arată la fel, unii sunt mai tineri, altii mai bătrâni, unii năpârlesc, unii sunt in perioada de împerechere, uneori au un pic de creastă, alteori sunt subțiri și supli.
I-am recunoscut după comportament mai degrabă decât după penaj (pozele oricum aveam să le văd mai bine acasă). Comportamentul de muscar se întâlnește totuși și la alte păsări insectivore. Pasărea stă pe o creangă, undeva la înălțime, și caută stimulii vizuali care o interesează. Vede prada, zboară repede, o prinde din zbor, și se întoarce uneori în același loc, sau în aceeași zonă. Uneori îi mai vezi bătând din aripi în punct fix, iarăși comportament întâlnit la multe păsări. De atunci am văzut mai mulți muscari, unii comportându-se ca niște pitulici, adică pur și simplu căutând frenetic insecte pe crengi. Alții zburând din copac la sol pentru a prinde insecta.
O întâlnire și mai importantă a fost reîntâlnirea cu sfrânciocul roșiatic. După ce ne-am văzut pentru prima data în parcul Operei pe 14 mai (un mascul), și mai târziu în Parcul Natural Văcărești (o femelă), am avut norocul de un close encounter de zile mari.
L-am zărit inițial în vârful unui conifer, am apucat să fac câteva fotografii. A coborât și apoi s-a așezat în fârful unui tufiș, de unde m-a lăsat să mă apropii, încet, la cam 2 metri. Apoi și-a luat zborul fără niciun stres și dus a fost.
Câteva momente mai târziu încercam să găsesc o silvie mică într-o tufă de tuia, cu slabe șanse de izbândă. Chiar și așa, am reușit să o surprind într-un cadru, e identificabilă. În apărarea mea, sunt destul de mici, ce-i drept, și destul de agitate.
27 August - Și păsările, sunt, într-un fel, reptile
Reptilele reprezintă un grup de vertebrate care au cel puțin o parte din corp acoperită de solzi, fac ouă cu coajă tare sau semi-tare, dar ca și păsările, provin din aceeiași strămoși. Păsările nu numai că sunt cele mai apropiate rude ale crocodililor și ale aligatorilor și nu numai că sunt rude ale dinozaurilor, ci sunt, practic, dinozauri. Mai ales că acum știm că cei mai mulți dinozauri erau, de fapt, acoperiți cu pene.
Pe lângă păsări, o reptilă mult mai cunoscută ca fiind reptilă este șarpele de casă, Natrix natrix. Locuitor simpatic și inofensiv al celor mai multe parcuri din București care au și un lac, șerpii de casă se hrănesc în general cu amfibieni și pești (fără să aibă dexteritatea șarpelui de apă Natrix tesselata) și uneori insecte și mamifere mici. Nu are nicio treabă cu omul, nu cunosc niciun caz de om mușcat de un șarpe de casă în vreun parc din București (și niciunde altundeva) în schimb cunosc zeci de cazuri (cu siguranță că sunt sute sau mii de cazuri anual) de serpi de casă și de apă nevinovați linșați fără drept de apel și fără niciun argument real adus pentru justificarea acestor crime.
O să mai revin asupra temei într-un articol viitor.
Tot pe 27 August m-am mai întâlnit cu niște reptile simpatice ale Cișmigiului, de data asta cu pene, în persoana pescărușului râzător Chroicocephalus ridibundus, a cormoranului mic Microcarbo pygmaeus (oaspete recurent), a unei femele frumoase de mierlă Turdus merula, și surpriză surpriză, a șoimului rândunelelor Falco subbuteo.
Coming up next
Următorul report cuprinde poze și experiențe de la încă o excurșie de o zi, fără mașină și fără pretenții, la munte! 😀
