La doua saptamani dupa reducerea restrictiilor aduse de starea de urgenta ne-am hotarat sa dam o tura pana la Gradina Botanica. In cazul in care nu ai fost pana acum acolo, recomand. Multi o considera un parc mai mare la care platesti si intrare (in schimbul, poate, curateniei, diversitatii si poate lipsei de aglomeratie). Chiar si asa este un parc frumos organizat, cu o diversitate destul de mare si de impresionanta de plante (depinde si in ce sezon ajungi si chiar si fara sa luam in considerare serele). Si o diversitate destul de mare de animale. Incepand cu faimosii pesti koi (care au crescut suuuper mari si continua sa inoate incet pe la suprafata apei asteptand sau cautand mancare), rate si cormorani, testoase si porumbei, pana la animalute pe care nu ma asteptam sa le gasesc acolo.
Fotografii nu am facut multe, serele erau inchise pe buna dreptate cu tot cu pandemie, dar cel putin pozele astea de mai jos exprima destul de bine starea pe care ne-a lasat-o vizita asta.
Partea cea mai buna pentru mine a fost cand am dat peste pitigoii codati (Aegithalos caudatus), mai multi la numar decat ma asteptam (initial am vazut doar o pereche, dar obisnuindu-ma cu ciripitul si cu forma corpului si culoarea, ulterior am depistat un grup mai mare).
O supriza extrem de placuta pentru noi a fost ca la intoarcere sa trecem prin parcul Operei si cu ocazia asta sa inspectam micul lac amenajat acolo (avea un podet dragut construit din lemn pe deasupra apei). Si acolo sa dam peste o privighetoare roscata (Luscinia megarhynchos) care dupa ce ca ne-a lasat sa ne apropiem, ne-a si oferit un concert minunat.
Pe 1 Iunie dimineata in Cismigiu am auzit un ciripit pe care il mai auzisem dar habar nu aveam de la ce e. Asa ca am urmarit sunetul care m-a dus pe Movila. Acolo am ascultat micul concert al unei cinteze (Fringilla coelebs).
Cateva zile mai tarziu m-am nimerit in Parcul Izvor, unde am reusit sa fotografiez un muscar sur (Muscicapa striata).
Cativa metri mai incolo, inspre strada Bogdan Petriceicu Hasdeu, am auzit un piuit repetitiv si destul de strident, si intr-un final am gasit si solistii. Mai multi codrosi de padure (Phoenicurus phoenicurus), adulti care isi hraneau puii. Mi s-a parut interesant ca puii isi semnalizau prezenta si entuziasmul cu un ciripit cu sonoritate electrica (ca un scurtcircuit), iar adultii emitau un piuit scurt, repetitiv si constant care parea sa fie un “ping” cu rol de “share location” pentru pui sau/si alti adulti.
Cam asta e. Niste zile bune 😀
Pingback: Gradina Botanica - 9 Iulie 2019 - Another Outsider