Un drum pana la balta vrajitoarelor
Pe 19 Iunie 2020 am gasit un pic de timp liber si ne-am hotarat (eu si Diana) sa tragem o fuga pana la padure. La recomandarea unei prietene (multumim Andreea) am aflat de padurea Andronache, am facut un pic de research pe padurile din jurul Bucurestiului care sa fie accesibile fara masina si desi nu auzisem de ele inainte, for some reason, padurea Andronache si padurea Boldu Cretuleasa pareau intr-adevar foarte accesibile.
___
Sfaturi inainte de plecare: luati-va apa de baut, poate ceva de mancat (biscuiti, fructe uscate, nuci, alune, batoane proteice, ce va vine mai usor sau cu ce sunteti obisnuiti). Daca e vara, probabil va fi cald si umed, si daca mergeti pe jos, e indicat sa va dati inainte cu crema de protectie solara si daca aveti de gand sa petreceti mai mult timp in padure, probabil ceva impotriva tantarilor. Mai ales daca au fost zile ploioase inainte (in cazul nostru, de mai bine de o saptamana a plouat in fiecare zi), probabil ca in padure va fi noroi, deci incaltati-va adecvat. NU IN ULTIMUL RAND (sorry not sorry pentru CAPS LOCK) luati-va pungute sau ceva pentru gunoi, fie ca e al vostru, fie ca il gasiti in padure!!! Strangeti atat cat puteti sa strangeti si lasati curat in urma! Nu deranjati viata salbatica – cuiburi, animalute, nu fiti invazivi si nesimtiti, nu salvati aiurea pui de orice ar fi, nu interveniti in cursul natural al naturii! Oricat de fragile in fata expansiunii umane, padurile astea sunt niste ecosisteme functionale, hai sa incercam sa le protejam si sa le mentinem asa.
___
Ne-am stabilit traseul dinainte, de luat tramvaiul 21 de la Piata Sf. Gheorghe, mergem pana la capat de linie, de acolo inca putin pana la padurea Andronache. Trecem prin padure si mai mergem un pic pana la Boldu Cretuleasa, unde mergem sa vedem si Balta Vrajitoarelor, daca tot suntem acolo. De intors vedem noi cum ne intoarcem. Provizii facute, camera foto incarcata, cardul de memorie gol.
Exact asta a fost si traseul, numai ca nu am coborat la capat de linie din tramvai, ci la penultima statie. Am mers pe strada Slovei, apoi dreapta pe Soseaua Andronache pana la linia de tren (atentie la traversare), si de acolo pe Intrarea Stefanesti pana in buza padurii.
Daca nu te lasi intimidat de multele gunoaie de la intrarea in padure, pe masura ce avansezi e din ce in ce mai ok. Padurea e super frumoasa, cu multe cantece de pasari si probabil mai multa diversitate decat apuci sa vezi si sa auzi doar traversand-o. Potecile sunt clar trasate, nu prea ai cum sa te ratacesti, mai ales ca padurea e mica: are cam 1 km pe latura cea mai lunga iar de la Intrarea Stefanesti pana la iesirea de pe Strada Popasului (pe unde am iesit noi) sunt probabil vreo 500-600 de metri.
Desi frumoasa, deasa si plina de tot felul de vietati (nimic periculos, doar daca tantarii vi se par periculosi), am tinut neaparat sa mergem si la Boldu-Cretuleasca (sau Cretuleasa sau Creteasca sau Creteasa). Asa ca am iesit din Andronache pe strada Popasului (am tinut cat posibil directia nord-nord-vest, dupa gps-ul de pe mobil). De la iesirea din padure, am intrat pe Strada Matei Millo, am traversat cartierul rezidential si la coltul padurii am facut dreapta pe strada Mircea Marinescu, pana la gradinita Bel Sorriso. Am intrat in padure fix pe-acolo. Deci de la iesirea din padurea Andronache si pana la intrarea in padurea Boldu Cretuleasca va mai asteapta vreo 2 kn de mers prin soare.
Boldu Cretuleasca este o padure mai impresionanta decat Andronache, ceva mai spatioasa, cu copaci inalti si subtiri. Fiind mai aerisita, aerul este mai respirabil (mai ales cu umezeala de care am avut noi noroc). E greu de zis ce traseu am urmat prin padure, cert este ca la un moment dat era sa iesim din nou, asa ca am mers de-a lungul marginii padurii, pe langa ceea ce parea sa fie un camp, de unde se vedea asta:
Dupa cum se vede, era deja innorat, dar eram chititi sa vedem si Balta Vrajitoarelor, daca tot am facut drumul pana acolo. Pana una-alta…
Ne-am intalnit cu un codros de padure (Phoenicurus phoenicurus), se auzeau multe mierle, pitigoi, ciocanitori, cinteze (si alte pasari pe care nu le-am recunoscut; a zarit Diana la un moment dat o pasare galbena, deci poate un florinte sau o presura galbena, poate, cine stie, un grangur). Dar am reusit sa pozez un ticlean (Sitta europaea), un pui de guster (Lacerta viridis), am gasit o exuvie de cicada, Diana a observat un soricel mic (pe care nu am reusit sa il identificam, dar il estimam la a fi fost un pui de ceva soricel de alun, soricel de camp, pars sau ceva similar).
Norii se strangeau din ce in ce mai mult deasupra noastra, incepuse sa bata si vantul, peste padure cadea lumina aia stranie si galbena dinainte de furtuna, contrastanta cu un cer intunecat. Am ajuns repede la Balta vrajitoarelor, nu a fost greu de gasit, am urmat un traseu forestier mai lat.
Locul era cam cum ne asteptam, mai ales in atmosfera de dinainte de furtuna. Cateva sticle in mijlocul baltii, broaste pe margine si chiar cand ne-am facut pozele si ne pregateam sa plecam, un pic ingrijorati de furtuna, am vazut si un juvenil de sarpe de casa, Natrix natrix, foarte simpatic, mai subtire decat degetul meu mic, serpuind grabit catre balta.
Drumul inapoi spre civilizatie a fost unul drept, chiar pe poteca pe care am venit dar drept inainte. A inceput si ploaia dar nu ne-a prins rau. Am iesit din padure cam pe unde am iesit, am urmat Strada George Enescu si de acolo pe Bulevardul Eroilor. Chestia este ca Google Maps nu gaseste niciun traseu din Voluntari in Bucuresti cu mijloace de transport in comun, iar aplicatia STB (Info TB) gaseste doar traseul autobuzului R409 care circula foarte rar. Asa ca Info TB ne arata ca de la ora 16:30 aveam de asteptat pana pe la 19:30 autobuzul R409. Am intrebat pe cineva care astepta in statie daca de acolo putem ajunge la Obor si ne-a zis ca trebuie sa luam R468 (dar nu era foarte sigura). Ceea ce ne-a salvat a fost sa intram pe Moovit care ne-a confirmat ca un R468 va ajunge in statie in 3 minute, ceea ce s-a si intamplat. Vreun sfert de ora mai tarziu ne dadeam jos din R468 ca sa luam 21 spre Obor (ca oricum voiam sa trecem pe la piata). Anyway, irelevant. Cam asta a fost excursia.
In concluzie, este incredibil ca intr-un timp atat de scurt poti sa ajungi din aglomeratia si agitatia bucuresteana pana intr-o fucking padure unde auzi pasarele si vezi fel de fel de fluturasi, ajungi la o balta care (spune legenda) nu poate fi astupata si unde (spune legenda) ar fi fost ucis si decapitat Vlad Tepes. Pentru fotografii amatori (sau de ce nu si profesionisti, doar ca ma gandesc ca profesionistii se duc mai departe prin alte paduri sau campuri) sau birdwatchers este o oportunitate foarte buna de a invata, documenta, poza, asculta.
So, Padurea Andronache, pretty cool, intrarea este cam murdara si descurajanta (stiu ca s-au tot organizat actiuni de curatare a zonei, sper ca se mai intampla si sper ca actiunile sa aiba un mai mare succes) dar paduricea in sine este destul de misto, chiar daca destul de mica.
Padurea Boldu Cretuleasca – Cretuleasa – Cresteasca – Creteasa este si mai si, plina de viata, usor de explorat si de accesat. Totally recomand, si foarte sigur ca ne mai intoarcem.
Well, sper sa va fie si voua de folos. Cheers!
Foarte fain si util articolul. Sunt in cautare de locuri de recreere usor accesibile din Bucuresti. Multumesc pentru sfaturi si indrumari. Ma gandeam daca ar fi rezonabila o varianta de a ajunge acolo cu bicicleta si probabil de a parcurge traseul prin padure pe langa bicicleta 🙂
Hei, buna Cristina! Multumesc mult! Cred ca e foarte rezonabil sa ajungi pana acolo cu bicicleta, dar depinde si ce distante esti obisnuita sa parcurgi si ce fel de zi prinzi (daca e cu ploaie si umezeala sau daca e super soare si cald). Google maps imi arata ca Cycling is not available (probabil pentru ca nu exista trasee speciale de ciclism legate pana acolo), dar de la Piata Universitatii (care sa zicem ca e centrul) si pana la Balta Vrajitoarelor imi arata 11.6 km [ https://goo.gl/maps/DcFJEZBm9vZXhYEJ6 ] Cat despre mersul prin padure cu bicicleta pe langa, cred ca poti sa mergi chiar si pe bicicleta. Padurea este in cea mai mare parte plata, fara suisuri si coborasuri si in afara de cateva hartoape si baltoci care sunt de asteptat, sau vreo craca de copac cazuta, este super ok de traversat. In padurea Andronache exista si un traseu de dirtbike(am citit despre asta dar nu am dat de locul respectiv). Otherwise, o parte din poteci sunt destul de late cat sa mearga 2-3 persoane una langa cealalta, deci clar ai loc sa mergi cu bicicleta pe langa tine. Pe alte poteci in schimb se cam merge in sir indian, si chiar si asa tot ar fi loc de o bicla. Nu te astepta totusi sa te intorci cu bicla curata, e totusi padure 🙂
Salut. Locuiesc fix intre cele 2 paduri. Te poti da linistit cu bicla, ai sanse sa vezi si caprioare si iepuri. Grija la latura din dreapta, paralela cu A3(padurea Boldu Cretuleasca), e o stana de oi si au niste caini destul de mari si rai, era sa o patesc… In rest e super liniște si placut. Spor la plimbareala!
Multumesc mult de sfaturi, Dani! Nu stiam ca sunt si caprioare pe acolo, si nici stane de oi 🙂 E bine de stiut.
Pingback: Parcul Natural Vacaresti - 15 Mai 2020 - Another Outsider