Cum te hotarasti unde si cum pleci in vacanta/concediu? Nu stiu altii cum sunt, dar la noi vacantele “incep” cu mult mai devreme. Adica. Noi ne gandim unde am vrea sa mergem, evident sa fie ceva relativ accesibil. N-o sa planuim acuma sa plecam in Palau sau Thailanda. Ne-am gandit ca ar fi dragut sa ajungem din nou in Grecia. Pe o insula, cum ar fi? Ca pana acuma am fost doar in zona Atenei si atunci doar iarna. Nu zic c-a fost rau, dar sa vedem si noi cum e in alta parte, altcandva.
Asa ca planurile au inceput mai devreme. Daca am merge in Creta, ce am vrea sa vedem? Eu clar as fi interesat de ce fauna e pe acolo. Am vrea si eu, si Diana, sa vedem niste plaje ca la carte. Diana sa inoate, eu mai putin ca nu stiu sa inot. Nu suntem neaparat interesati de muzee sau monumente.
Asa ca incet incet, s-a stabilit un traseu. Am inceput sa vedem cum si cand putem lega plecarile si sosirile dintr-un loc in loc, ce e de vazut, ce e de facut in zona.
And so it began. Vacanta nu incepe atunci cand pleci, incepe in mintea ta, cu mult mai devreme.
Ce e de vazut aici
Un overview
Nu am vrut sa ne fortam prea mult sau sa ne aglomeram prea mult, cum s-ar spune “stretching too thin”. Asa ca amandoi suntem dispusi la improvizatii si schimbari, daca e nevoie.
Planul s-a conturat dupa cum urmeaza.
Pe 26 August avem avionul Bucuresti-Chania. Stam in Chania 3 zile, timp in care vrem sa mergem la Elafonissi si sa facem canionul Samaria, in rest, vedem noi.
Pe 29 August ne indreptam spre Rethymno, unde stam 2 zile. De la Rethymno este mai usor sa ajungi la Preveli, unde avem o padure naturala de palmieri. Aici am vrut noi sa facem o combinatie care nu ne-a iesit, sa plecam din Chania, sa trecem prin Rethymno si sa ne cazam la Preveli. Intre timp nu am mai prins locuri la cazarea pe care o voiam noi.
Anyway, pe 31 August plecam din Rethymno spre Heraklion. Din Heraklion prindem o legatura spre Ierapetra, tocmai in sud. Ne cazam la Ierapetra unde stam 2 zile, timp in care vrem sa ajungem pe insula Chrissi.
Din Ierapetra, pe 2 Septembrie, ne intoarcem in Heraklion, unde stam o noapte.
Pe 3 Septembrie ne intoarcem in Bucuresti din Heraklion.
Avem tot ce ne trebuie? Cheltuim prea mult? Stam prea mult? Vrem sa facem prea multe? Ne multumeste planul pe amandoi?
In principiu, totul era stabilit pana la detaliu, cu o marja de eroare. Am cautat cazari la care sa nu trebuiasca sa platim in avans. In caz de situatii neprevazute, sa nu avem pierderi. Ne-am uitat pe programul de circulatie a autobuzelor pe mai multe site-uri, am cautat preturi de bilete. Am cumparat biletele de avion din Bucuresti spre Chania cu Ryan si de la Heraklion spre Bucuresti cu Wizz.
Am rasfoit tripadvisorul in lung si-n lat, totul era stabilit. Am facut chiar si asigurare de calatorie. Documentul Google Docs pe care l-a inceput Diana s-a transformat intr-un pdf formatat frumos in Illustrator de mine, cu aproape toate detaliile: cand plecam, de unde, la ce ora, adrese, link-uri, preturi.
Am vorbit cu prietenii nostri si am agreat ce catel si pisica merge si unde. Max la Alexandra si Sorin care o au pe Tara (multumim Tara, Alexandra si Sorin!). Kafka merge la Adina si Robert cu Bruno (multumim Bruno, Adina si Robert!). Maria pisica merge in tabara la Laura si Cristi care ii mai au pe Loki, Sokka si Poc, Ollie si 3 sobolani. Plus, in vizita in aceeasi perioada il mai aveau si pe motanutul Bezna al Cameliei. Prin urmare, multumim Laura, Cristi, Loki, Sokka, Poc, Ollie, Bezna si numarului de sobolani.
Bagajele si zborul de la Bucuresti la Chania
RyanAir ofera gratuit doar un bagaj minimal, de 40x20x25 cm, si cam greu sa indesi tot ce trebuie pentru o saptamana de vacanta, fie ea si vara. Prin urmare am fost nevoiti sa luam un extra bagaj de 55x40x20 cm, si pentru ca am luat biletele impreuna, nu am gasit optiunea sa adaug un singur extra-bagaj, doar pentru unul din noi. A fost adaugat automat la amandoi. Probabil ca varianta este sa iei biletele separat.
Noi am fost OK cu ideea de a avea teoretic fiecare cate un extra bagaj, in caz de ceva. Practic, am avut 3 rucsaci. Dap, si doar 4 umeri 🙂
Avionul de la RyanAir a plecat la ora 7 dimineata, noi am ajuns la aeroport cu autobuzul 783 cu 2 ore jumate mai devreme, asa cum am fost sfatuiti prin mailurile de la ei. Toate actele pregatite, bilete, PLF (location form), certificate de vaccinare. Roamingul activat.
Biletele ne-au costat 153.98 EUR (cu tot cu extra-bagaje), le-am luat cand am considerat ca prea mai are ce sa intervina intre timp. Am mai patit cu niste bilete pentru Madrid unde nu am mai ajuns si cu mult-jelita calatorie planuita in Marrakech fix cand au inceput lockdown-urile.
Zborul dureaza aproape 2 ore. Totul a decurs smooth.
E frumos la Chania
Ca sa nu picam de super-turisti de la bun inceput, ne-am documentat si am aflat ca numele Chania nu se pronunta Ceania/Shania, ci Khania. Bun, macar atat. Cele cateva cursuri de greaca pe care le-a facut Diana inainte de plecare nu au ajutat foarte mult, dar alfabetul grecesc se invata destul de repede. Mai mult de atat, nu prea e mare nevoie sa stii greaca neaparat, am reusit sa ne intelegem cu cei mai multi cretani pe engleza, iar denumirile locurilor, indicatiile si tot ce trebuie sunt scrise in mare parte si cu litere latine.
Chania este un oras maricel, al doilea ca populatie din Creta (ceva peste 50000 de locuitori). Este bine conectat cu zonele din jur, in asa fel incat de aici poti sa explorezi cu usurinta cam toata zona de vest a insulei, atat prin reteaua de transport in comun a orasului si zonelor din jur, cat si prin cursele de la autogara care te duc cam in toate obiectivele de interes din municipalitatea Chania si partea vestica a insulei.
Am aterizat pe aeroportul din Chania fara incidente, astfel ca la 9 si un pic, dupa un check rapid in care am aratat certificatul de vaccinare si PLF-ul (nu le-au verificat super in detaliu pe niciunele) eram afara si cautam autobuzul spre oras. Am gasit chioscul de bilete destul de repede, am cumparat biletele si la 9:30 am plecat spre oras. Un bilet a costat 2.30 EUR si poate fi cumparat si la intrarea in autobuz, direct de la sofer.
Drumul pana in oras nu dureaza foarte mult, vreo 20 de minute, asa ca in scurt timp eram in autogara din Chania.
Amandoi aveam nevoie de o cafea si ceva de mancare si pentru ca Falavela era destul de aproape, am dat o fuga pana acolo. Fuga e mult zis, abia daca era ora 10 dimineata iar check-in-ul nostru la cazare incepea la 15, deci mai aveam timp de “pierdut”.
Turist in Chania - unde am stat
Pentru cazare am ales NAIS Apartments & Studios, care ne-a convins pe booking.com prin balconul cu vedere la mare. E dragut ca atunci cand mergi undeva la mare, vrei sa vezi si marea pe geam, sa o auzi, sa simti mirosul de sare. Ei bine, NAIS ne-a oferit toate astea.
E situat destul de convenabil, nu departe de centru, cu elemente importante (statii de autobuz, supermarketuri) destul de aproape. Are si plaja chiar in fata, Koum Kapi, care e mult spus o plaja. Este foarte ingusta si pe locuri stancoasa, iar bancurile de nisip apar doar ici si colo, au cativa metri lungime si alti cativa latime. In rest, apa este limpede si relativ putin adanca iar valurile in general mici (am prins si o zi cu vant si valurile se sparg destul de agresiv de dig, desi oameni erau in continuare in apa). Este o plaja de oras, iar locuitori sau turisti cazati prin apropiere vin inca dis de dimineata la baie. Daca te trezesti la 8 si te uiti spre apa, cel mai probabil o sa-i vezi deja la balaceala.
Inapoi la NAIS. Apartamentele sunt intr-o cladire de pe faleza, intre alte cladiri destinate cazarii turistilor. NAIS au si cafenea/bar/restaurant/terasa la parter, iar intrarea spre apartamentul nostru se facea din lateral.
Am ajuns acolo mai devreme decat stabilisem (check-in-ul se face la ora 15), ne-am asezat la o bere la parter incercand sa ne obisnuim cu caldura cretana si sa ne relaxam umerii incordati de la carat 3 rucsaci destul de grei.
Am vorbit cu persoana care se ocupa de cazare (care era si barman, cred) si ne-a zis ca putem sa facem check-in-ul mai devreme, camera este libera si in proces de curatenie. Asa incat pe la 13 sau cam pe acolo a venit la noi la terasa sa ne anunte ca e ok, putem sa ne cazam.
Camera a fost simpatica si dotata cam cu tot ce trebuie pentru o sedere mai lunga: frigider, chiuveta, cuptor cu microunde, plita cu inductie, farfurii, castroane, tacamuri, cafetiera si chiar si cafea. Patul confortabil, un birou langa iesirea spre balcon (cu instructiuni diverse), o canapea mica indreptata spre balcon. Baia curata, cu dus (fara cada) si niste tubulete mici si simpatice de gel de dus si sampon, plus sapun. Wi-fi functional. Un televizor mic pe perete cu putine posturi grecesti (dar cu un Google assistant de pe care puteam sa intram pe youtube, netflix etc.). Pe balcon am avut o masa cu scrumiera si doua scaune, plus o vedere minunata spre mare, cu portul venetian si farul undeva in stanga. In dreapta un mini promontoriu stancos. Chiar dedesubt, terasa de la NAIS.
A fost cel mai bun loc de cazare si cea mai placuta sedere din toata perioada cat am stat in Creta.
Posibile dezavantaje: terasa se afla fix sub balcon si uneori poate sa fie mai zgomotoasa. Noi am ales sa dormim cu usa de la balcon larg deschisa, deci ne-am asumat. Cu tot cu restrictiile din perioada in care am fost noi (fara muzica la terase, baruri, restaurante) si cu circulatia interzisa dupa ora 1 noaptea si tot, in unele momente, zarva unei terase pe malul marii poate sa deranjeze daca esti mai sensibil. Vorbaria clientilor, traficul oamenilor care se plimba pe faleza seara si zgomotul creat atunci cand se inchide terasa iar scaunele si mesele sunt securizate, vecini mai galagiosi care rad si asculta muzicala balcoane invecinate, plus ocazionale masini si scutere au fost pentru noi ca un white noise binefacator, un semn ca locul este viu si vibrant, dar pe altii i-ar putea deranja.
Ne-am decazat mai devreme si am mai stat la o cafea la terasa NAIS (pentru care am beneficiat de discount-ul de 15% al clientilor cazati la ei). Am schimbat cateva vorbe cu barmanul, care ne-a zis ca a fost in Bucuresti acum cativa ani si ca ar vrea sa mai vina. Si apoi dusi am fost. La revedere NAIS!
Vegan in Chania - unde am mancat
Ca in mai toata Grecia (poate mai putin in zonele izolate, dar cel mai probabil nici chiar acolo), veganii nu or sa moara de foame. Toate orasele pe care le-am vizitat, inclusiv Chania, sunt destul de prietenoase cu persoanele care nu mananca nici carne, nici oua si nici lactate.
FALAVELA
Am gasit Falavela prin aplicatia HappyCow, o solutie foarte buna pentru veganii de oriunde. Am ajuns usor acolo si eram singurii clienti. Two Falavela falafels, one spicy, one sweet and two coffees please.
Ne-am asezat la masa si am asteptat. Mica terasa iti ofera o felie simpatica din viata cretana intr-un oras mare precum Chania. Zumzetul orasului trezit nu cu mult timp in urma, masini, scutere, biciclete, claxoane, oameni facand cumparaturi, vorbind la telefon, un du-te-vino continuu cu rolul pozitiv de a ne tine treji. In lateral, o oaza de verdeata prezentata frumos pe rafturi – vecina cu Falavela e o florarie minunata.
A durat ceva pana sa ne primim falafelul, si asta pentru ca, la cat de bun si proaspat s-a simtit, am banuit noi ca verdeata a fost taiata atunci, si chiftelutele prajite chiar atunci. Diana si-a mai luat un suculet. Fiind singurii clienti si avand ceva timp la dispozitie nu am simtit nevoia sa ne grabim neaparat. In acelasi timp, era foarte placut.
Totul ne-a costat in total un uimitor 13.50 EUR,ceea ce, impreuna cu faptul ca totul a fost foarte gustos, ne-a facut sa ne intoarcem la Falavela.
TO STACHI
Am rezervat o seara frumoasa ca sa mergem la To Stachi, stiam de ei tot de pe HappyCow. Avea review-uri bune in general, asa ca eram destul de entuziasmati. Restaurantul are un farmec si un vibe interesant, situat pe o straduta nu foarte aglomerata, in apropierea portului. Chiar peste drum e un loc de joaca pentru copii foarte exotic pentru cine nu e obisnuit sa se joace langa niste ficusi imensi. Am comandat o portie de moussaka, o portie de dolmadaki, una de flori de dovlecel si una de ciuperci umplute. Nu pot sa spun ca am fost dati pe spate, musacaua a fost chiar buna dar nu extraordinara in vreun fel, la fel si sarmalutele. Florile de dovlecel au fost un pic fade si uleioase, iar ciupercile umplute (de fapt niste felii de palarie de ciuperca si niste ceva pe deasupra, totul la cuptor) au fost nitel crude si cam greu de inghitit. Cu tot cu doua beri Mythos (care uneori are un gust ciudatel), ne-a costat 37.5 EUR, ceea ce e cam mult pentru toata experienta, chiar si pentru mancat vegan in oras. Personalul a fost foarte dragut, prietenos, servirea rapida si atmosfera placuta.
PIATA DESCHISA
Am nimerit intamplator la unul dintre bazarele deschise ale Chaniei, in drum spre plaja. Am citit ca ar fi vreo 4 locuri, deschise in unele zile ale saptamanii, la noi a fost pur si simplu un hazard delicios.
De la haine, incaltari, prosoape si brizbrizurile pe care le gasesti in mai toate bazarele, am ajuns pe o straduta plina de tarabe la care se vindeau bunatati fantastice. Rosii, struguri, avocado imensi, smochine, verdeata, fructe de cactus, tot felul de fructe si legume care mai de care mai frumoase. Noi ne-am rezumat la o caserola de smochine si o legatura de busuioc, nu avea rost sa ne incarcam mai mult. Ideea este ca piata e o optiune cel mai probabil mai ieftina si mai proaspata decat ce gasesti la un supermarket, numai sa ai cash la tine, evident ca nu se poate plati contactless :))
PIZZA FAN
Nu este un loc unde sa stai la o masa si sa te delectezi cu pizza, ci este un loc doar pentru comenzi si take away. Asta nu face ca pizza sa fie mai putin delicioasa. Pe langa retete mai mult sau mai putin clasice de pizza, exista si optiuni vegane. Noi am comandat o vegan burger pizza si o veggie cheese. Am iesit afara si am asteptat cuminti sa fie gata, nu a durat mult. Le-am luat cu noi si ne-am dus spre maulul marii, langa portul venetian, ceva mai departe de agitatia turistica de acolo. Pizza a fost mai mult decat satisfacatoare, foarte gustoasa si densa. As spune chiar un pic spre grea, pentru ca avea foarte multe chestii pe ea, prin urmare ne-am simtit satui destul de repede.
SUPERMARKET
Ca un orasel maricel care se respecta, Chania are mai multe retele de supermarket-uri centrale, precum SYNKA, Skavenitis si Xalkiadakis. Aici poti sa gasesti o gama larga de produse, preparate si fel de fel de chestii grecesti. Elemente de baza gen paine, ulei, conserve, fructe si legume. Mnoh, ca la supermarket. Nu stiu sa zic exact daca sunt mai ieftine si care din ele sunt mai ok, dar ca la orice supermarket, asteapta-te sa lasi ceva mai multi euro decat la magazinele de cartier sau decat la piata.
Calator in Chania - pe unde ne-am plimbat
Desi am avut plaja chiar in fata locului unde ne-am cazat, plaja Koum Kapi, am vrut sa testam plajele mult-laudate ale Cretei.
AGII APOSTOLI
Nota: neaparat sunscreen, ca peste tot in Creta, fie ca mergi la plaja fie ca mergi prin oras. Soarele arde, si arde rau. Da-te cu sunscreen mai des decat crezi ca e nevoie, mai ales dupa o balaceala in apa. Fundul apei poate sa fie stancos, poate sa nu. Daca vrei sa fii sigur ca nu ai accidente si sa stai fara grija, ia-ti watershoes (poti sa iti iei de peste tot, prin orice oras in Creta, si nu sunt chiar super scumpi). Un prosop, ceva de intins pe nisip, si daca simti nevoia, apa si ceva de mancare daca planuiesti o zi mai lunga la plaja. Apa, bere, cafea si mancare se pot lua de la barul de pe plaja, dar poti sa mai reduci din costuri daca te pregatesti din timp. Bilete de autobuz pentru intoarcere, te costa mai ieftin daca le iei din timp, si la Agii apostoli nu stiu de unde se pot lua, cred ca doar de la sofer, si te costa un pic mai mult.
Review: Plaja noastra to-go a fost Agii Apostoli, relativ aproape in partea de vest si destul de accesibila. Prima data am ajuns acolo pe jos, pe malul marii. Am plecat de la cazare, am traversat Chania si am trecut pe la plajele Nea Chora, Kladissos, Hrisi Akti, Yannis si ne-am oprit la Agii Apostoli.
E o plaja destul de mica, ingradita de stanci pe ambele parti, dar frumoasa si pe locuri salbatica. Este o plaja Blue Flag, ceea ce atesta calitatea apei, precum si existenta unor facilitati precum bai, dusuri, cabine de schimb si acces pentru persoane cu handicap.
In partea dreapta este o padurice de conifere (cam plina de servetele, deci ai grija pe ce calci). In stanga, pe deal se afla capela Agion Apostolon, un loc bun de unde sa urmaresti apusul soarelui peste peninsula Rhodopos.
Plaja are si un mic bar unde poti sa bei o bere, o cafea, sau mananci ceva (nu garantez pentru optiuni vegane, noi nu am mancat acolo).
Apa este curata, dar de adancime decenta si panta destul de lina si cu valuri mici. Fundul este pe alocuri stancos, dar te descuri si fara watershoes.
Ne-am intors la Agii Apostoli de mai multe ori, are un farmec aparte, prietenos, cu nisipul plin de crengute si conuri de conifere si zumzetul constant al cicadelor.
Daca nimeresti o zi cu vant puternic, cum am patit noi, s-ar putea sa devina un pic incomod. Pe 28 August ne-am rezervat intreaga zi pentru chill la plaja, a inceput bine dar la un moment dat vantul a inceput sa bata in rafale dinspre mare. Cu tot cu sunscreen-ul de pe noi, a devenit destul de neplacut sa ne transformam in niste capcane de praf, asa ca ne-am mutat la barul de pe plaja unde am ramas pana seara.
Din punctul meu de vedere, ca pasionat de pasari, ar fi ceva oportunitati pe acolo. In padurice am vazut multi gugustiuci, vrabii, am vazut florinti si cel mai probabil si alte pasari mici. Pe deasupra padurii am pozat vanturei rosii, si intr-o seara, asteptand autobuzul, a zburat ceea ce banuim ca a fost o striga.
Chiar asa, nu e nevoie sa mergi pe jos pana la Agii Apostoli, exista o statie de autobuz chiar acolo. Daca iti iei din timp biletele, de la un chiosc sau un automat de bilete, o sa te coste 1.1 EUR un bilet. Daca n-ai cum si de unde, poti sa il iei si din autobuz, cu 2 EUR.
ELAFONISSI
Nota: sunscreen neaparat! Foloseste protectie solara mai des decat crezi ca e nevoie, mai ales dupa ce intri in apa si chiar daca stai la umbra. Soarele arde rau in August, iar briza ascunde lucrul asta. Daca vrei sa explorezi peninsula recomand slapi sau watershoes (daca vrei sa te balacesti la plajele mai indepartate). O palarie sau o sapca ar fi foarte utile, la fel si ochelarii de soare. Nisipul alb face ca totul sa fie foarte luminos. Niste marunti pentru toalete, la bar se poate plati cu cardul sau cu telefonul. Recomand sa iti iei ceva de mancare de acasa (noi am avut o gentuta frigorifica), mancarea de la bar banuiesc ca nu e foarte satisfacatoare (erau niste chestii gen croissante, niste lipii/souvlaki cu chestii, inclusiv o optiune, ziceau ei, vegetariana, banuiesc ca nu vegana).
Review: La Elafonissi sunt super multe de spus, dar o sa incerc sa ma rezum la esential.
Elafonissi este cea mai frumoasa plaja la care am mers vreodata. Se poate ajunge acolo din Chania, cu un autobuz care pleaca de la autogara centrala. Un bilet costa 10 EUR, deci 20 EUR dus-intors pentru o persoana. O sa vrei sa ajungi acolo cat mai devreme, pe de o parte pentru ca se va aglomera de-a lungul zilei, pe de alta parte pentru ca se va incalzi destul de tare (a fost super hot in cazul nostru, 27 August).
Ne-am trezit mai devreme si am avut timp sa ajungem la autogara sa luam biletele, sa ne aprovizionam un pic (am luat mai exact un tofu de la un magazin bio din apropiere) si sa fim inapoi la autogara un mic mai devreme de ora 9 dimineata.
Drumul dureaza aproximativ o ora si jumatate intr-un autobuz confortabil cu aer conditionat si este o experienta in sine. Te va duce pe coasta nord-vestica a Cretei pana la Kissamos si apoi va cobori spre sud, prin canionul Topolia. Drumul pare a fi unul destul de recent modernizat, chiar si asa este loc pentru un singur autobuz pe drumul ingust care serpuieste in serpentine cu perete vertical de stanca in dreapta si prapastie in stanga. Soferul era extrem de abil si am avut 100% incredere in el, chiar daca la curbe foarte stranse trebuia sa claxoneze ca sa atentioneze soferii care ar fi venit eventual din fata ca suntem si noi acolo. Au fost ocazii in care masini au oprit si au tras pe dreapta ca sa ne faca loc.
Odata ajunsi in parcarea de la Elafonissi soferul ne-a atentionat sa fim inapoi cu 20-30 de minute mai devreme de ora 16. Parcarea este uscata si inecacioasa din cauza prafului alb, de acolo incepe o coborare lina spre plaja pe poteci din scanduri de lemn, printre mici magazinase, masini si turisti confuzi. Cand ajungi la plaja, daca nu ai venit pregatit cu propria umbrela, vei vrea sa inchiriezi o umbrela si sezlonguri acolo. O sa te coste 10 EUR, fara limita de timp. Este cineva care se plimba constant pe acolo si noteaza cine si unde se aseaza si de unde pleaca. Ne-a spus ca putem sa stam pana diseara, ba chiar si peste noapte, si ziua urmatoare, cat vrem, pentru cei 10 euro.
Apa si plaja sunt destul de curate si arata ca in poze. Apa limpede cristal, devine foarte calda spre mijlocul zilei, are adancime mica si valuri practic inexistente si culoarea turcoaz. In partea dreapta a peninsulei se pot merge zeci de metri (poate peste 100) fara ca apa sa treaca de solduri. Sunt mici stanci pe alocuri, dar apa este atat de limpede incat vezi foarte clar pe unde calci. In stanga apa este un pic mai adanca, dar faptul ca e limpede si are valuri mici ofera multa siguranta.
Se va aglomera peste zi, dar chiar si asa, pe 27 August chiar si in zona de sezlonguri era inca relativ aerisit si unele sezlonguri neocupate. Apa este destula in jur, nu stiu cat de mult se poate aglomera, dar pentru o asa bijuterie de plaja, cred ca pentru noi a fost ok.
Se poate explora peninsula (noi am facut o excursie de vreo ora, o ora jumatate). Centrul peninsulei este ingradit, ceea ce mi se pare misto, se pastreaza mai usor curatenia si peisajul nepamantean ramane, hopefully, neatins. Asta nu inseamna ca oamenii nu intra pe acolo, dar macar un pic de extra protectie. Sunt dune de nisip, si plante tepoase, copaci intortocheati si totul este foarte fierbinte si uscat. Plaja are in mare parte nisip alb, desi in unele zone inguste gasesti si nisip rozaliu. Dar a marketa plaja ca fiind una cu nisip roz ar fi un pic prea mult. Chiar si asa, intreg spatiul este foarte instagramabil. Cum ziceam mai sus, daca nu mergi neaparat la plaja de la sezlonguri si te duci la o plaja neamenajata din peninsula, si daca vrei sa explorezi pe acolo, este recomandat sa ai niste slapi sau watershoes. Malul poate fi destul de pietros iar nisipus se incinge destul de tare. Noi am mers in picioarele goale si a trebuit sa facem pauze dese sa ne racorim picioarele in apa.
Crema de protectie solara este absolut necesara, ca peste tot, dar cu atat mai mult la Elafonissi. Briza nu te lasa sa simti cat de tare arde soarele. Noi am folosit sunscreen, dar dupa ce ne-am balacit un pic si am plecat sa exploram dunele peninsulei ne-a cam prajit, si nu ne-am dat seama decat cand am plecat. Asta ne-a impiedicat sa mai facem mare lucru zilele urmatoare, cand voiam sa parcurgem canionul Samaria.
Exista toalete (cu 2 euro sau 2.5 euro mai aproape de plaja, mai ieftina in spatele plajei) si probabil si dusuri (noi nu le-am folosit, daca erau). Exista si un bar pe plaja, de unde poti sa iti iei apa, bere, sucuri, cafea si cate ceva de mancare. Nu garantez pentru mancare, noi ne-am luat de acasa. Berea la 0.33l, ca si cafeaua americano, costa 2.5 EUR.
La 15:40 eram inapoi in parcare si ni s-a parut ca am fi vrut sa mai stam. Autobuzul a plecat la 16 si ceva si traseul a fost la fel de fascinant si la intoarcere. Acelasi canion naucitor cu vulturi imensi facand rotocoale deasupra varfurilor de munti.
Deci cu totul ne-a costat asa: 40 EUR drumul dus-intors pentru 2 persoane, 10 EUR umbrela cu sezlonguri, inca vreo 10 EUR am dat pe cafele si bere. Inca vreo 5 euro pe toaleta. Deci vreo 60-70 EUR la care se mai adauga diverse, macare luata de acasa, sau daca vrei sa pui la socoteala tot sunscreen-ul pe care il folosesti.
Multumim Chania, hello Rethymno!
Ar mai fi multe de zis despre Chania. E un oras frumos, cochet, cu de toate pentru toti, as zice. Zone linistite de casute cu felurite flori in balcoane, la ferestre, la intrare. Zone turistice de suveniruri. Magazine de fashion, piete de fructe si legume si condimente si tot ce vrei. Terase, baruri, restaurante. Zona portului venetian, plina de terase scumpe si aglomerate. Multi tineri si copii. Localnici si turisti la un loc. O retea de transport excelent pusa la punct.
O sa imi amintesc cafelele si berile la terasa NAIS, plaja Elafonissi, drumul pe jos pana la Agii Apostoli, unde am mancat falafel de la Falavela si apusul vazut de acolo, pizza de la Pizza Fan pe malul marii in Talos Square noaptea, cu luna si sunet de valuri, pisicile si cainii orasului.
Singurul regret, faptul ca am exagerat un pic la Elafonissi, nu stiam cat de tare poate sa muste soarele cretan, si nu am mai avut loc de Samaria. Data viitoare.
A fost frumos, dar trebuie sa plecam in Rethymno.
Dupa ce ne-am decazat de la NAIS, am luat-o usor pe stradute catre autogara. Autobuzele catre Rethymno pleaca cam din ora in ora incepand cu 5:15 dimineata, drumul dureaza o ora si 20 de minute si un bilet ne-a costat 6.20 EUR. Am plecat cu autobuzul de 11:30.
In episodul urmator, cand o veni si ala, povestesc despre Rethymno si Preveli.
Pingback: O saptamana in Creta - Partea II - Rethymno si Preveli - Another Outsider