Odata cu reducerea restrictiilor impuse de starea de urgenta la inceputul pandemiei, in care nu am avut acces in parcuri si nici nu am putut sa ne indepartam prea mult de casa, primul gand a fost asta: sa fac o tura pana la Parcul Natural Vacaresti, cu camera dupa mine, sa vad ce gasesc de fotografiat.
Primavara isi intrase pe deplin in drepturi. Stiam asta pentru ca ma uitam prin garduri in parcul Cismigiu si Izvor si mi-era dor. Asa ca alegerea, pentru mine, era simpla: merg pe jos de la Piata Kogalniceanu pana la Vacaresti. Imi mai intind si eu picioarele, mai vad si eu orasul, si vad si verdeata, pasari, flori in Delta Vacaresti (impropriu spus delta, stiu), de care mi-era doar. La naiba, mi-era dor de multe ๐ Asa ajungi sa valorifici ceea ce pana atunci luai de-a gata.
In fine, drumul pana la Vacaresti a fost pretty much lipsit de incidente. Cerul era usor acoperit de nori, nu chiar lumina potrivita daca nu vrei sa cresti ISO-ul, dar OK.
Una dintre primele suprize cu care m-a intampinat Vacaresti a fost ceea ce banuiesc ca era un lacar de stuf(Acrocephalus scirpaceus), dar pe care nu am apucat sa-l pozez bine. Am un singur cadru, si ala miscat. Ar fi putut fi si lacar mare, dar pentru ca l-am pozat in stuf. Pentru linistea mea sufleteasca o sa zic ca era de stuf.
O alta surpriza a fost femela de sfrancioc rosiatic (Lanius collurio) care mi-a aparut in dreapta, cocotata pe un bat vertical, asteptand, cuminte, sa o fotografiez. Asta am si facut. Iat-o: