Articolul despre Rethymno va fi clar mai putin detaliat decat cel despre Chania, desi practic este mai recent. Dar asa se intampla, la inceput am fost atent si mi-am notat detalii, mai apoi am intrat in modul de vacanta si aia e, acu sa vad ce mai tin minte.
Am ramas cu un stack de bonuri de la magazine si restaurante care au devenit albe intre timp, deci aia e, data viitoare o sa fiu mai atent.
Ce e de vazut aici
Un overview
Pe 29 August 2021 urma sa plecam din Chania, unde petrecusem 3 zile frumoase dar un pic de neatentie ne-a costat: la Elafonissi ne-a prins soarele cam rau, cu tot cu sunscreen, asa ca planul nostru de a face traseul Samaria s-au dus pe apa sambetei.
Am stabilit ca de la Rethymno sa facem un drum la Preveli, la padurea de palmieri, apoi o zi sa stam chill si pe 31 august sa ne indreptam vertiginos spre sud, dar prin Heraklion, ca sa ajungem la Ierapetra.
De la Chania la Rethymno
Partea I a calatoriei noastre in Creta se incheia cu decazarea de la NAIS, unde am stat in Chania. Am plecat lent spre autogara si la ora 11:30 am luat autobuzul spre Rethymno. Sau Ρέθυμνο, cum s-ar zice.
Pretul biletului a fost de 6.20 EUR de persoana. Autobuzul, parte a unui sistem de transport in comun foarte bine pus la punct, a fost, asa cum ne-am obisnuit, foarte comod, cu aer conditionat, scaune moi si geamuri cu protectie UV.
De-a lungul unei bune parti de drum, 3 calatori au stat de vorba intr-o engleza superba despre ce au facut, unde au mers, ce au mancat. Mai exact, doi dintre ei ii explicau celui de-al treilea intr-un mod destul de obositor diverse mancaruri si locuri pe care le-au vizitat. Ulterior, cand cei doi vorbareti au coborat la o statie pe drum, s-a dovedit ca erau francezi. Iar calatoarea ramasa fara parteneri de discutie s-a dovedit a fi romanca. Well, engleza aia vorbita asa de frumos e de apreciat.
Peisajul e frumos, e dragut sa te uiti pe geam sa vezi nuantele Cretei pe masura ce trec kilometrii pe langa tine.
Calatoria dureaza cam o ora si 30 de minute.
Rethymno, intrigant de fermecator
Asa scriam in review-ul meu de pe TripAdvisor despre Rethymno: “Clearly a tourist trap, but intriguingly charming”.
Evident ca nu am reusit sa vedem tot orasul si nici nu am incercat, chiar pentru un oras de 30000 de locuitori. Trebuie sa stai ceva pe acolo si sa ai niste timp la dispozitie ca sa scrii un review relevant despre un oras. In doua zile clar nu se poate.
Dar cat am apucat sa vedem ne-a placut. Am mai vazut centre turistice pe unde am mai fost (nu ca am fi foarte umblati). Roma, Atena, Bruxelles (in cazul meu) plus Londra, Zagreb si Split (in cazul Dianei). E usor de recunoscut o capcana pentru turisti cand o vezi. Centrul turistic din Rethymno nu difera foarte mult de stradutele din Monastiraki, si totusi e ceva acolo.
Orasul are un farmec aparte, cu stradute inguste pietruite, magazinele cu suveniruri pe care le gasesti in orice alt oras mai mare al Cretei, portul venetian parte industrial parte wannabe romantic si fitos, intrarile cu ghivece imense de leandru si taverne, terase si restaurante cu tufe imense de bougainvillea.
Poate a fost lipsa muzicii din cauza restrictiilor de pandemie, poate a fost strada principala care se transforma in promenada la orele serii, poate palmierii si vibe-ul de oras de port care pare ca se vrea turistic si posh.
Nu stiu, a fost ceva dragut acolo. Nu mi s-a parut la fel de sufocant si agitat cum e centrul comercial al Heraklionului, a fost acceptabil si chiar simpatic.
Turist in Rethymno - unde am stat
Pentru cazare am ales FAROS Rooms & Suites, pe care l-am gasit pe booking.com. Nu a fost foarte convingator, dar am facut niste compromisuri pentru promisiunea de vedere la mare cu farul fix in fata balconului. De aici si numele de Faros.
Pentru ca ne-am uitat atent la pozele cu camerele, am stiut la ce sa ne asteptam. Zic asta pentru ca unii useri au lasat niste review-uri confuze pe TripAdvisor (unde cazarea apare ca Faros Beach Hotel dar pare sa fie acelasi loc).
Ceea ce vreau sa zic este ca nu s-a ridicat in niciun caz la nivelul cazarii din Chania.
Check-in-ul s-a facut rapid, desi teoretic incepea la ora 15, tin minte ca ne-am cazat mai devreme. Intrarea este fix langa un restaurant cu specific pescaresc iar mirosul indica clar asta, am crezut ca e posibil sa fie o problema, dar nu a fost.
Am fost condusi la etajul doi de o angajata care ne-a aratat camera si cam asta a fost.
Accesul se face pe baza de cartela (plus o cheie care deschide usa de jos noaptea cand nu e nimeni la receptie). Camera noastra a fost ultima din cele 3 pe aceeasi latura a cladirii, toate trei camerele cu acelasi balcon comun foarte spatios. Intre camere exista niste separeuri, care nu fac decat sa limiteze un pic campul de vedere, dar nu exista practic intimitate pe balcon. Noi macar eram in capat, deci nu mai trecea nimeni prin fata noastra ca sa ajunga la o camera.
Camera aleasa de noi nu era foarte mare, si avea 2 paturi (unul dublu si unul simplu). Nu prea avea lumina naturala: exista un mic geam care dadea spre balcon (dar probabil l-ai vrea acoperit daca nu vrei sa se holbeze cineva in camera ta, de pe balcon), un geam la baie care oricum era inchis si blocat. Spre final am mai descoperit o mica fereastra deasupra patului single, nu ca ar fi adus cine stie ce lumina.
Nu foarte mult spatiu de depozitare si doar cateva dotari gen pliculete de ceai, doua cani, un mic frigider care se misca cu totul atunci cand deschideam usa.
Baia nu avea aerisire, deci succes daca te taie vreo nasoala si esti rusinos. Chiuveta era foarte mica si inghesuita langa “cabina” de dus. Aceasta cabina de dus nu avea nicio usa deci apa stropita pe langa va ajunge direct pe jos. Tineti minte, baia nu avea aerisire, deci tot aburul si caldura raman ori in baie, cu usa inchisa, ori se duc in camera, daca lasi usa deschisa. La dus exista o bara pe care s-ar fi putut prinde capul de dus, daca nu vrei sa-l tii in mana, sa-l lasi pe jos sau sa-l pui pe dupa robinet, dar nimic de care sa prinzi capul de dus. Practic, doar o bara verticala si atat.
Dar pentru ca nu aveam intentia sa ne facem vacanta stand in camera, am facut aceste compromisuri si ne-a fost ok. Meritul cel mai mare a fost pozitionarea care este foarte buna, statul la masa de pe balconul comun la o bere, un vin, o cioaca, o tigara pe balcon (cu tot cu lipsa intimitatii) si vederea catre port, de unde am putut admira atat rasaritul soarelui cat si luna. Problematic este ca aprinsul luminii pe balcon se facea dintr-un sigur intrerupator pe hol, si functiona pentru tot balconul. deci ori toata lumea are lumina, ori n-are nimeni. interesante alegeri.
Perdelele de la balcon din dreptul fiecarei camere au un scop bine definit, dincolo de oferirea unui vag sens de intimitate: dupa rasaritul soarelui totul incepe sa se infierbante, si repede.
Am platit 152 de euro pentru 2 nopti, doua persoane, pentru camera descrisa mai sus.
Vedere de pe balcon pe timp de noapte.
Rasarit din balcon, de la Faros.
Vegan in Rethymno - unde am mancat
Rethymno ofera niste locuri foarte dragute si destula diversitate pentru vegani, am aflat noi. Si nici nu am explorat tot orasul. Evident, cel mai bun sfetnic ne-a fost aplicatia HappyCow pe care e important sa o ai in telefon, ca vegan. Inca de la primele minute in care am ajuns in Rethymno si pana la ultima seara petrecuta in oras inainte sa plecam spre Ierapetra, am avut locuri simpatice unde sa mancam si mancare destul de buna.
NYN&AEI
Nyn&Aei a fost o varianta neasteptat de buna pentru doi calatori infometati si arsi de soare. Ne-am hotarat sa facem un stop la ei in drumul dinspre autogara spre cazare, si a fost o alegere extrem de inspirata. Am ales meniul vegan, care consta in 6 farfurii cu feluri diferite, si am primit asa:
• fava beans puree
• un fel de dakos (pesmeti dintr-o paine speciala de casa, peste care se pun rosii tocate, consimente si mult ulei de masline)
• un fel de tocana de legume (cartofi &stuff) foarte gustoasa
• o salata de stir fiert super buna (vlita se numeste pe greaca)
• un ardei umplut mare
• o mancarica de fasole verde
• paine
• o bere si un suculet
Totul foarte gustos, indestulator pentru 2 oameni (desi am crezut ca o sa fie putin) si totul la pretul de 17.70 EUR. Din pacate, aveau probleme cu plata cu cardul, asa ca a trebuit sa plec in cautarea unui ATM. Euronet din apropiere era out of order. ATM-ul Eurobank mi-a dat o eroare dar pana la urma am scos 20 EUR, peste care banca a adugat un comision de 4 EUR(!!!) Persoana de la Nyn&Aei a fost super draguta si isi tot cerea scuze, a refuzat tips-ul dar l-am lasat oricum, pentru ca mancarea a fost atat de buna, atat de wholesome, si gatita ca acasa, no fancy shmancy restaurant crap, doar mancare reala si buna.
LET’S VEGAN
Situat nu departe de malul marii, intre port si plaja Rethymno, aproape de centru, Let’s Vegan are o locatie excelenta. Ne-a placut mult sa ascultam zumzetul turistic (fara muzica – restrictii de pandemie pe care nu prea le-am inteles, dar ok, nu ne-au displacut), vocile in limbi nenumarate, sa ne lasam gadilati de briza marii, cuprinsi de feelingul de vacanta.
Am fost sa mancam acolo in ambele seri petrecute, si tin minte ca a fost destul de ok. Pe mine m-a facut sa ma simt fancy si mancarea mi s-a parut buna, dar un pic scumpa, Diana zice ca nu e deloc scump pentru un restaurant in centrul turistic, si sunt de acord si cu asta. Am baut si niste vin, probabil motivul pentru care nu mai tin minte exact ce am mancat. Din fericire am un bon pe care scrie asa:
• vin alb – 6.50 EUR
• galaktoboureko (desert) – 5.80 EUR
• cheese cake – 4.50 EUR
• souvlaki kalamaki vegan – 8.90 EUR
Deci intr-una din seri asta am consumat si ne-a adus la un total de 25.70 cu tot cu TVA.
Tot din fericire am scris si un review pe TripAdvisor, unde spun ca in cealalta seara am mancat chiftele beyond meat si inca ceva (am uitat), niste desert si o carafa de vin, ceea ce ne-a costat 31.8 EUR. Personalul a fost foarte dragut si amabil.
Supermarket
Supermarketuri si magazine sunt destule, al nostru de baza a fost cel mai aproape de cazare, 7 Days, de unde ne-am luat cele trebuincioase. Mai e un magazin foarte misto chiar langa autogara, din care am facut niste cumparaturi la un moment dat. Si supermarketuri mai sunt si de-a lungul promenadei, aproape de plaja, destul de convenabil pentru o bere sau o sticla de retsina la plaja.
Calator in Rethymno - pe unde ne-am plimbat
Again, ca si in Chania, am avut plaja foarte aproape de cazare, de fapt, acolo am si mers imediat cum am ajuns acolo. Dar este o plaja foarte aproape de port. Sa zicem ca privelistea e draguta, cu farul in stanga si palmieri in spate, apa nu e cea mai grozava si nisipul nu e cel mai fin, cel putin la plaja de langa far.
Noi am petrecut numai doua zile in Rethymno, din care una aproape in intregime la Preveli, deci nu as putea sa zic unde si cum sa mergeti. Dar ce ziceam mai devreme, Rethymno e frumusel, cel putin in partea turistica, si are un appeal pe care nu l-am intalnit in alte parti.
Ce pot sa scriu insa este unde am fost noi. Nu in prea multe locuri. Cand am ajuns in Rethymno, in drum spre cazare ne-am oprit intr-o piata unde am intalnit o pisica imensa si prietenoasa. Am fost la Marina Beach Park unde am stat la umbra unui palmier si ne-am minunat si bucurat de sentimentul de a sta pe nisip, cu fata la mare, sub umbra unui palmier. Ne-am plimbat prin centrul turistic, dar nu prea mult. Ne-am plimbat pe promenada (care in timpul zilei cred ca e circulata de masini) paralela cu plaja. Am petrecut a doua seara tarziu (dupa ce am mancat si am baut la Let’s Vegan) pe plaja pe un sezlong pe plaja Rethymno, fix la marginea apei, cu o sticla de retsina, ca doi adolescenti 🙂 ceea ce ne-a minunat si incantat in egala masura e ca la intrarea pe plaja crescusera niste pepeni.
PREVELI
Nota: neaparat sunscreen, ca peste tot in Creta, fie ca mergi la plaja fie ca mergi prin oras. Soarele arde, si arde rau. Da-te cu sunscreen mai des decat crezi ca e nevoie, mai ales dupa o balaceala in apa.
TLDR: Noi credem ca Preveli e o excursie care merita facuta, privelistea este minunata, padurea de palmieri este frumoasa si neasteptata (daca nu cumva esti dintr-un loc unde palmierii sunt banali). Urcarea si coborarea pana la plaja poate sa fie un pic solicitanta, barul de pe plaja este scump si calitatea produselor si serviciilor este foarte slaba, apa marii este rece si apa raului este si mai rece.
Mergi acolo, admira prevelistea (see what I did there?), stai la umbra, da-te cu sunscreen si ai grija la gaste (da, erau 4 gaste cand am fost noi). Nu lasa gunoaie in urma, incearca sa nu fumezi sau sa nu folosesti niciun fel de foc (padurea a ars odata in anii trecuti, destul de recent).
Sunt 3 moduri de a ajunge la plaja Preveli: dinspre parcare (vest), cu salupa sau dinspre taverna Dyonissos (est).
Review: Autobuzul spre Preveli pleaca de la autogara Rethymno la 10 dimineata si costa 4.5 EUR de persoana (daca nu s-a schimbat ceva intre timp). Traverseaza insula Creta in linie destul de dreapta in vreo 30 de minute, cu destinatia diametral opusa orasului Rethymno: plaja Preveli, cu padurea naturala de palmieri.
Autobuzul opreste la statia pentru plaja Preveli pe sosea, si apoi continua drumul spre satul Preveli, deci e posibil sa te simti confuzx si un pic abandonat in mijlocul pustietatii, cum ne-am simtit si noi. Dar intuitia Dianei a grait si am luat drumul corect, cel care coboara de la sosea si am mers drept inainte spre ceea ce speram sa fie parcarea, amuzandu-ne ca toata lumea se ia dupa noi, de parca am sti ce facem 🙂
Odata ajunsi in parcarea Preveli, strap yourselves for a treat, incepe coborarea catre plaja, care ar putea sa dureze la fel de mult cat drumul de la Rethymno la Preveli, depinde de cat de repede te misti si daca ai vreo problema cu inaltimile sau treptele.
Noi am ales calea asta de acces la Preveli pentru ca panorama este superba si nu am fi vrut sa o ratam.
In primul rand, probabil ca o sa ai nevoie de niste incaltari potrivite. Am vazut o parte din oameni coborand pana la Preveli in slapi, eu am avut adidasi iar partenera mea s-a incaltat in ghete. Eu personal nu mi-as fi dorit sa fac traseul in papuci, adidasii au fost super ok pentru mine.
In al doilea rand, traseul de la parcare pana la plaja nu e chiar suuuper simplu, deci daca ai probelem cu inaltimea, coborarea pe trepte abrupte sau daca nu esti in forma fizica de baza – adica functional, poate te mai gandesti daca vrei sa mergi pe acolo. Se poate ajunge si pe mare, nu costa prea mult, se poate ajunge si dinspre est de la taverna Dyonissos, intereseaza-te.
Nivelul nostru de forma fizica este de baza, gen am-fost-acum-cativa-ani-la-busteni-si-am-facut-traseul-urlatoarea, poate un pic peste asta, pentru ca eu merg 22 de km in oras ca sa pozez pasari, uneori Diana vine cu mine, suntem ok cu 25000 de pasi. Nu ai nevoie de forma fizica FOARTE buna ca sa cobori pana la Preveli, poti sa o iei usor (dar totusi o sa vrei sa prinzi un loc la umbra). Cauta poze si informeaza-te, apoi ia o decizie.
Vezi ca mai apoi trebuie sa si urci scarile alea inapoi, si atunci muschii incep sa arda un pic, deci calculeaza-ti timpul ca sa nu ratezi autobuzul sau alege o alta cale de intoarcere.
Cu nivelul nostru de sedentarism noi am transpirat un pic la urcare si ni s-a accelerat pulsul cat de cat. Eu aveam un genunchi un pic belit si mi-a fost teama ca o sa-l resimt, dar a fost super ok.
In al treilea rand, din nou, ma repet, reiterez, da-te cu protectie solara, chiar si la 10 jumate dimineata!
Buuun, acum, plaja Preveli nu e cea mai grozava. Nisipul nu e cel mai fin, e destul de grunjos si pietros, apa se adanceste destul de brusc si valurile pot fi destul de mari, iar apa este rece, nu la fel de rece ca cea a raului, dar e rece. O sa se aglomereze repede, mai ales ca in timp ce cobori treptele o sa vezi ca alti oameni vin cu barca, deci poate vrei sa cantaresti si optiunea asta ca sa nu te oftici.
NU sunt umbrele pe plaja, nu ai de la cine sa inchiriezi nimic (cel putin cand am fost noi, nu exista optiunea asta), deci odata ajuns acolo, cauta un loc la umbra sau vino cu umbrela de acasa.
Padurea de palmieri este absolut fascinanta, exista un drum care serpuieste de-a lungul raului, care nu duce departe, decat daca esti pregatit sa treci prin apa si sa continui hike-ul mai sus in canion. Noi n-am vrut sa ne udam incaltarile, asa ca am zis pas.
Sunt multe locuri superbe de facut poze, pereti imensi de stanca, ciripit de randunele roscate si lastuni de casa, eu am zarit si un sorecar de stepa si vulturi planand sus in munti.
O experienta interesanta pe care o practica oamenii ajunsi la Preveli este sa mearga pe marginea raului pana la cascada si de acolo sa intre in apa si sa mearga prin rau pana la varsare. Apa curge lent, este limpede, relativ putin adanca desi sunt zone in care poate ajunge pana la gat pentru o persoana de 1.60m, fundul poate fi pietros in unele zone, dar in general este ok de mers si fara watershoes. Partenera mea a facut asta si mi-a spus ca e o experienta misto. Daca urmeaza sa faci asta, lasa-ti posesiunile pe plaja sau da-i-le cuiva sa le tina pentru tine, daca nu vrei sa le uzi, sau fi pregatit sa mergi cu bratele deasupra capului, probabil telefonul o sa-l tii cu tine ca sa faci poze.
Barul de pe plaja poate sa acopere niste nevoi super de baza, gen apa rece si cafea oribila (dupa gust parea sa fi facuta cu un pliculet de instant si apa vag incalzita, la pretul de 2.5 sau 3 EUR), beri reci la doza mica si cateva optiuni de mancare. Noi ne-am luat mancare de acasa, dar am facut greseala sa luam cafea de la bar, groaznic.
Erau 4 gaste cand am fost noi, doua domestice si doua canadiene, care pot deveni agresive (nu au fost, dar ar fi putut fi, they’re bitchy).
Exista toalete si o camera de schimbat hainele, gratuite ambele, in spatele barului, si dusuri (cel putin unul) daca vrei sa speli sarea de pe tine fara sa intri in apa rece a raului.
Noi ne-am catarat si spre partea de est, pe deal, pentru un breathtaking view al plajei Drymiskiano Ammoudi, o zona foarte buna pentru poze, doar ai grija pe unde calci, sunt stanci abrupte.
Acum a venit timpul sa te intorci, soarele apune si temperatura o sa scada destul de repede. Practic, esti intr-un canion, inconjurat de apa rece, nisip rece si pereti reci de piatra. Daca te-ai hotarat sa te intorci pe unde ai venit, ia-ti timp sa urci treptele, daca obosesti repede sau nu esti in cea mai buna forma fizica, o sa dureze ceva. Nu mai stiu la ce ora pleca autobuzul nostru (cred ca pe la 8, dar verifica programul autobuzelor pe site-ul KTel), dar ne-am luat cam o ora pentru urcat si odihnit, am ajuns ok sus si am avut timp sa ne si plimbam prin jur, ocazie cu care am pozat un maracinar si un pietrar (sunt pasari, pentru necunoscatori).
Daca citesti review-urile de pe TripAdvisor, sunt foarte multi oameni care se plang ca nu a meritat, ca e greu sau periculos de urcat si coborat traseul, ca plaja e naspa, ca una ca alta, altii care zic ca e o experienta neuitat, ca e superb, de unde tragem concluzia ca avem sisteme de referinta diferite si ca e greu de apreciat. Noua ne-a placut super mult, este foarte frumos si privelistile sunt intr-adevar extraordinare. Ne-am mai duce la Preveli? Probabil ca nu, plaja nu e pe gustul nostru, eu nu stiu sa inot, Diana inoata la nivel de baza, si amandoi preferam nisipul mai fin si apa mai calda si mai putin adanca.
Dar Preveli merita vazut macar o data.
Ciau Rethymno, hey hey Ierapetra!
Poate Rethymno, asa charming cum e, ar merita mai multa explorare. Pentru noi, timpul a fost destul de scurt iar calatoria asta a fost cam agitata, ne-am lasat putin timp de stat, si am alergat in zig zag de-a lungul si de-a latul Cretei un pic cam mult, am vrut sa facem si sa vedem prea multe.
Desi am preferat in orice moment Chania sau Ierapetra in loc de Rethymno, oraselul asta are multe de oferit, pe langa palmieri, leandru, pisici si spanakopita de la Klapsinos.
Pe 31 August ne-am decazat de la Faros si ne-am indreptat agale spre autogara. Ultima jumatate de ora petrecuta in Rethymno a fost in piata Eroii Politehnicii (Iroon Politechniou), alaturi de o pisica prietenoasa. Grecia si pisicile, e o iubire mare acolo.
Am plecat spre Ierapetra, cu o scurta oprire in Heraklion si cu scopul declarat de a atinge aproape cel mai sudic punct al Europei, insula Chrissi, scaldata de apele calde si limpezi ale marii Libiei.
Ne vedem in episodul urmator.
